Această zi a fost instituită în 1986 de către PEN International, organizație fondată la Londra în 1921, cu scopul de a promova literatura și de a încuraja solidaritatea între scriitorii din întreaga lume.

Denumirea face trimitere la semnificația componenței acestei asociații, respectiv "Poet, Playwright, Editor, Novelist" (Poet, Dramaturg, Editor, Romancier), printre personalitățile implicate în fondarea PEN numărându-se scriitoarea britanică Catherine Amy Dawson Scott, inițiatoarea organizației, și scriitorul britanic John Galsworthy, primul președinte al PEN Club. Aceștia au susținut ideea unei comunități literare unite dincolo de granițe politice, în jurul valorilor dialogului și libertății de creație.

În timp, PEN a evoluat sub forma unei asociații mondiale a scriitorilor și jurnaliștilor, devenind una din cele mai vechi organizații de reprezentare a drepturilor omului și a breslei literare, astăzi, calitatea de membru onorific al clubului fiind mai degrabă dăruită scriitorilor persecutați sau închiși, cu exemple recente în acest sens: Azimjon Askarov (Kârgâstan), Raif Badawi (Arabia Saudită), Tal Al-Mallouhi (Siria), Dawit Isaak (Eritreea), Ahmet Altan (Turcia) și Liu Xia (China).

În România, PEN Clubul Român a fost fondat în perioada interbelică, în 1923, la inițiativa unor importante personalități culturale. Printre membrii fondatori s-au numărat Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi, scriitori care au marcat profund literatura română modernă. Prin implicarea lor, PEN Clubul Român a devenit un spațiu de dialog intelectual și de afirmare a valorilor democratice.

De-a lungul timpului, PEN Clubul Român a contribuit la promovarea literaturii române în străinătate, la sprijinirea traducerilor și la susținerea drepturilor scriitorilor, inclusiv în perioade istorice dificile. Impactul său asupra culturii românești se reflectă în consolidarea unei comunități literare solidare și în menținerea unui cadru de dezbatere liberă.

Ziua Mondială a Scriitorilor rămâne astfel un moment de recunoaștere a rolului esențial pe care scriitorii îl au în societate — ca păstrători ai memoriei colective, creatori de sens și apărători ai libertății de exprimare.