La vârsta de 11 ani, i-au fost recunoscute calitățile muzicale de către prof. Stelian Coman, de la Palatul Național al Copiilor. Îndrumată de părinții săi, un an mai târziu, Andreea Chira a devenit elevă a Liceului de Muzică ”Dinu Lipatti” din București – la secția nai, clasa prof. Cornel Pană.

Îndrăgostită încă din prima clipă de nai, acest fascinant instrument, ai obţinut rezultate remarcabile: Premiul I la Olimpiada de Muzică, urmând să participi anual la Olimpiadele Naționale de profil. De ce ai ales naiul şi cât de dificil a fost să ajungi la performanţă cu acest instrument muzical?
Andreea Chira: Pentru început, aş vrea să vă multumesc pentru faptul că îmi îngăduiți să vă povestesc activitatea pe care o desfășor și tainele acestui instrument special! Naiul pe care cânt este confecționat din lemn de abanos, ceea ce îi conferă un sunet cald, dar în același timp precis și exact. Desigur există nai din bambus, paltin, lemn de nuc, dar și de alamă. De când m-am apropiat de zona muzicii clasice am fost interesată să descopăr cât mai multe nuanțe sonore, de aceea m-am decis să comand un nai de alamă.
În ceea ce privește concursurile anuale din cadrul Liceului de Muzică, într-adevăr am participat an de an la Olimpiada de Muzică și am avut posibilitatea să mă dezvolt artistic, să înving emoțiile și bineînțeles să caștig premii.

Cum ai ajuns să cânți la nai?
Andreea Chira: E amuzant! Cântam, în joacă, prin casă tot timpul, după ce ascultam pe casetă trupe precum Andrè sau 3SE. Cântam cu vocea, foarte fals, dar văzând pasiunea mea pentru muzică, părinții m-au dus la Palatul Național al Copiilor unde am fost testată de către prof. Stelian Coman. Acesta mi-a sugerat două posibilități: ori să urmez o meserie serioasă, ori să mă înscriu la Liceul de Muzică și să-mi aleg un instrument să studiez. În cele din urmă am decis să urmez Liceul de Muzică, părinții s-au interesat și au aflat că erau locuri libere la violoncel, vioară, pian și doar un singur loc la nai. Norocul meu a fost că mamei, care a cântat în Corul de copii al Radiodifuziunii Române, i-a plăcut naiul. Așa a început călătoria mea în lumea muzicii cu un instrument pe care l-am adorat din prima clipă de când am început să cânt… iar pentru mine naiul are suflet.

După absolvirea liceului, ai urmat facultatea la Viena?
Andreea Chira: Da, am urmat Muzicologia la Viena, însă mie îmi place să mă prezint în concerte live. Aceasta a fost doar o posibilitate de a mă integra şi de a transmite mai departe cântul la acest instrument muzical străvechi.

Reprezintă Viena o oportunitate pentru un naist?
Andreea Chira: La început, nici noi nu am știut, dar pot să vă spun că nu există niciun naist la Viena la un nivel de a prezenta o muzică de calitate, profesionist. De aceea, pe de o parte, pentru ei este un lucru foarte interesant, dar pe de altă parte, sunt reticenți pentru că naiul este asociat cu muzica facilă, cu kitsch-ul. Însă, când vin la concerte, rămân uimiți când constată că se poate interpreta virtuoz la nai;  ceea ce mă bucură, chiar dacă reușești cu greu să creezi sau să schimbi o percepție, lucru valabil, desigur, nu doar la Viena.

Câte ore studiezi pe zi?
Andreea Chira: La început, la școală, luam cheia de la sala de repetiţii și exersam în plus, ajungând chiar și la 7-8 ore pe zi. Acum, din cauza programului încărcat, studiez în funcție de concertele pe care urmează să le susțin. Pe lângă activitatea solistică, am și o carieră pedagogică pentru că am vrut să duc mai departe școala de nai.

Cine sunt elevii tăi având în vedere că tu locuiești la Viena?
Andreea Chira: Majoritatea fac parte din comunitatea de români din Viena, dar am și câțiva elevi austrieci care au venit mai mult din curiozitate. Un copilaș foarte talentat este Lysander Laes care provine dintr-o familie de români și a ales singur acest instrument. Sunt sigură că veți auzi de el în câțiva ani. Ceea ce este important este faptul că de la an la an crește numărul elevilor, iar acest lucru mă bucură foarte mult pentru că am posibilitatea să dau mai departe ceea ce profesorul meu m-a învățat, iar acest instrument se va dezvolta de la generație la generație tot mai mult.

Să revenim la partea solistică. Nu este prima dată când vii la Craiova, anul trecut ai interpretat, în închiderea ”Stagiunii Prieteniei” a Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, un repertoriu complex, cu muzică tradițional românească, jazz, de film și clasică, demonstrând că poți să abordezi orice gen muzical, deși naiul este asociat cu folclorul. Este o abordare îndrăzneață, dar nu este singurul tău act de curaj.
Andreea Chira: Da! Sunt prima naistă care, în anul 2010, am participat la preselecțiile Concursului de muzică clasică ”Eurovision Young Musicians” și ca să duc actul de curaj până la capăt, am interpretat Carnavalul Venețian de Jean Baptiste - Arban.

Spuneai că ai programul foarte încărcat. Care sunt proiectele tale acum?
Andreea Chira: Anul trecut am organizat o serie de concerte împreună cu pianistul Adrian Gașpar sub Motto-ul „Classic Meets Jazz Meets Folk“ atât la Viena, cât și la Madrid, Bruxelles, Roma, Aci Bonaccorsi, acestea fiind foarte bine primite, după care a urmat concertul de la Craiova alături de Filarmonica „Oltenia“ Craiova şi maestrul Gian Luigi Zampieri. Pentru mine a fost o experiență extraordinară deoarece am avut posibilitatea, după mulţi ani, să revin în România cu un program complex. În prezent fac parte dintr-o serie de concerte cu orchestre pe ramura clasică până la sfârşitul anului, iar în paralel îmi desfăşor activitatea în proiecte diferite, printre care și cel al unei actrițe austriece, Mercedes Echerer care îşi spune povestea prin „Rumänisches Roulette“  în care prezintă și muzica românească interpretată de un taraf improvizat. Cel mai probabil în 2019 vom veni şi în România pentru a prezenta acest proiect.

În ceea ce privește concertul de anul acesta, de la Filarmonica din Craiova, ce ne poți spune despre colaborarea cu maestrul Gian Luigi Zampieri?
Andreea Chira: Este o colaborare foarte frumoasă, Maestrul m-a contactat pe facebook în urma înregistrărilor video cu pianistul Adrian Gașpar. Dumnealui ne-a ascultat și a rămas impresionat de faptul că naiul se ridică la nivelul instrumentelor „clasice“ prin faptul că pot fi abordate piese cu un grad ridicat de dificultate, atât tehnic, cât şi interpretativ. Maestrul este foarte îndrăgostit de cultura româneasca, iar de apreciat este faptul că dumnealui promovează foarte mult tinerele talente, românii muzicieni de peste granițe, în țara lor. Pentru acest eveniment am pregătit Concertul de Vivaldi în La minor pentru vioară, fiind pentru a doua oară când interpretez această lucrare. În decembrie anul trecut a avut loc debutul meu împreună cu orchestra “I Solisti Veneti” împreună cu Maestrul Claudio Scimone, ceea ce  pentru mine a fost o onoare extraordinară. Eram mică și-l ascultam pe legendarul Simion Stanciu; știam toate concertele lui, printre care și o înregistrare cu Maestrul Claudio Scimone. Mă gândeam, la vremea aceea,  ”Ce mi-aș dori să cânt și eu cu orchestra aceasta!”.  Pentru mine a fost o ocazie extraordinară să cânt cu Maestrul Scimone, care are peste 80 de ani! Ştiind că Stanciu Simion a cântat cu orchestra, eu am preluat același repertoriu, Concertul de Vivaldi, Hora Staccato, în aranjamentul lor orchestral original, iar ceea ce mă încântă cel mai mult este faptul că am programate  încă șase concerte în acest an. Îmi doresc să urmez mai departe drumul muzicii clasice precum legendarul Simion Stanciu a facut-o…

Cine este persoana care te-a susținut cel mai mult?
Andreea Chira: Sunt mai multe persoane. În primul rând, părinții mei care m-au susținut moral, pentru că am trecut prin perioade foarte dificile, mai ales financiar, suport fără de care nu m-aș fi  putut stabili la Viena. Apoi profesorul Stelian Coman m-a susținut foarte mult pe toată durata liceului, profesorul Cornel Pană, cel care a pus baza dezvoltării mele artistice. În prezent Maestrul Zampieri este persoana care crede în mine extraordinar de mult, mă susține și îndrumă în formarea carierei în branșa muzicii clasice.

Care e lecția ce ți-a rămas în memorie și nu o vei uita niciodată, legată de profesorul Cornel Pană?
Andreea Chira: Știa cum să mă ajute, când să mă motiveze. Dacă o piesă mi se părea plictisitoare sau simțea el că ceva nu este în regulă, schimba repertoriul, se așeza la pian și cântam altceva. Și, deodată, aveam motivație de studiu alte câteva ore. A crezut în mine, mă impulsiona să cânt bine, să am o tehnică bună. Spunea că sunt cea mai talentată elevă a lui…îmi este dor de perioada aceea! Pe această cale doresc să îi mulţumesc pentru toate cunostinţele pe care le-am acumulat în toţi aceşti ani!

În încheierea interviului, pe care îți mulțumesc că l-ai acordat, ce mesaj vrei să transmiți tinerilor aflați la studiu la Viena?
Andreea Chira: Să meargă mai departe, oricât de greu ar fi drumul! Deși mulți văd decât partea luminoasă a unei cariere, până să ajungi pe scenă pentru un concert de 20 de minute, trebuie să străbați un drum lung și să treci de multe greutăți. Cu toate acestea, le transmit tuturor să meargă mai departe pentru că muzica este singurul lucru care ne ține liberi într-o lume plină de reguli și de tehnologie!