Filarmonică

Sergiu Celibidache, un dirijor care lăsa impresia că este nebun sau geniu

Megaloman, despot, charismatic, milostiv, sever, un pedagog de excepţie, infatuat, inuman, un guru, dar dincolo de toate, un geniu
Sergiu Celibidache, un dirijor care lăsa impresia că este nebun sau geniu

Născut pe 28 iunie 1912 la Roman, dar la doar şase luni de la naştere familia se mută în Iaşi, Sergiu Celibidache începe să cânte la pian la doar patru ani. Își începe studiile la matematică, filosofie și muzică în Iași continuându-le la București și Paris.

În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică (1936-1944) absolvind cu magna cum laude la matematică, filosofie şi muzicologie iar la examenul de dirijor a dat impresia, pentru un scurt moment, că este nebun sau geniu, uimindu-i pe cenzori dându-şi examenul fără să dirijeze după partitură, după cum povestea Ioana Procopie Dumitrescu, o pictoriță română, devenită Celibidache în 1965.

Deoarece Wilhelm Furtwängler este suspendat din funcția de director fiind suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist, Sergiu Celibidache devine în 1945, la doar 33 de ani, dirijor pro tempore iar după două luni director muzical al faimoasei orchestre din Berlin unde dirijează peste 400 de concerte până în 1952, când Furtwängler este reabilitat. În 1954, Celi, cum era numit în Berlin, suferă o mare deziluzie când Herbert von Karajan dirijor pe viață, ca succesor al lui Furtwängler. Revine la pupitrul Filarmonicii din Berlin decât peste 40 de ani, la invitația personală a lui Richard von Weizsäcker președintelui de atunci al Germaniei, ocazie cu care a dirijat Simfonia a 7-a a lui Anton Bruckner.

A fost invitat cu regularitate să dirijeze renumite orchestre simfonice din America de Sud, Orchestra Radio din Stuttgart, Orchestra Națională din Paris, Orchestra Simfonică Radio din Stockholm, ţine cursuri de perfecționare în arta dirijorală în Siena (Italia), Fontainebleau (Franța) și la München (Germania).

În 1979 primește funcția de director muzical general al orașului München și de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.
 


Eșecul Securității

Plecat din ţară înainte ca regimul comunist să preia puterea din România, Celibidache devine un element important pentru Securitatate încă din 1955. Regimul dorea să-l aducă în România ca "mare artist al țării", însă presiunea pusă pe el, pe părinții Demostene şi Maria Celibidache, „neimplicaţi politic“, pe frați și surori, nu dau rezultate deoarece Celibidache cu numele de „Kolb“ nu avea un domiciliu stabil, stând câte 4-5 luni în fiecare ţară, rudele neputând nici ele să exercite presiune în acest sens, şi mai mult şi datorită situaţiei financiare bune a acestuia.

Serge Ioan Celebidachi, născut în 1968, este unicul copil al lui Sergiu şi al Ioanei, un cunoscut scenarist şi regizor crescut la Paris, studiind Teatru și Dramă la Indiana University (Bloomington), luând și Masterul în Film la Școala Internațională de Film din Londra.

Sergiu Celibidache a murit la 14 august 1996, la reședința sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, Loiret (la 100 de kilometri de Paris). A fost îngropat în micuțul cimitir din localitate.




„Sunt servitorul muzicii, nu o pot trăda; cu cât orchestra este mai bună, cu atât am nevoie de mai multe repetiţii.“

„M-am născut român, am îmbătrânit român şi o să mor român”

Sergiu Celibidache

 

Surse: wikipedia, adevarul.ro, newsweek.ro

 

 





LIKE onportalro